Polipii colonici reprezintă o patologie frecventă în practica gastroenterologică, întâlnită la 20% (chiar 30 % în SUA) din persoanele peste 50 de ani.

Un polip este o leziune protruzivă ce apare la suprafața mucoasei colonului. Înlăturarea acestuia permite prevenirea apatiției cancerului colorectal.

Polipii colonici pot fi: adenomatoși, serați sau hiperplazici.

Polipii colonici se clasifică în epiteliali și non-epiteliali.

Adenoamele reprezintă 75% din polipii epiteliali iar incidența acestora crește o dată cu vârsta.

Factorii de risc care conduc la apariția acestora sunt: istoricul familial de adenoame / cancer colorectal, obezitatea, diabetul zaharat tip II, consumul de alcool, fumatul, alimentația bogată în grăsimi și săracă în fibre.

În ceea ce privește simptomatologia, descoperirea polipilor se realizează prin colonoscopie, deoarece aceștia nu prezintă simptome decât în momentul în care cresc în dimensiuni.

Polipii colonici se pot manifesta prin:

• rectorgii frecvente în polipii juvenili (scaun cu sânge roșu eliminat de la nivelul rectului),
• constipație (în polipii mari cu obstrucție),
• diaree (în adenoamele viloase distale),
• durere abdominală (necaracteristic, dar se poate întâlni rar în cazul polipilor voluminoși care dau obstrucție).

Depistarea polipilor colonici prin:

Investigații de laborator

• Rareori se poate întâlni o anemie hipocromă microcitară (anemie cauzată de pierderea de sânge)
• Testul FIT este util pentru depistarea adenoamelor >1cm

Teste imagistice

• Standardul este endoscopia digestivă inferioară – colonoscopia.
• Colonografia CT – utilă dacă endoscopia digestivă inferioară nu poate fi efectuată.